Să creștem copii sănătoși
și creativi!
Asociația Tottoro vă
invită la o serie de activități care se vor desfășura în următoarele luni.
În cadrul acestor
ateliere în care activitățile sunt atractive și deosebite vom viza dezvoltarea
personală a copiilor.
I.Atelierul de
dezvoltare psiho-motrică
În cadrul acestui
atelier vom dezvolta motricitatea fină și coordonarea mână-ochi prin
decupare-lipire-cusut-
înșiruire-joacă cu diferite texture și culori.
Vom realiza exerciții
pentru dezvoltarea aparatului fono-articulator (musculatura fe
ței și a organelor implicate în pronunție), a auzului fonematic și a
ritmului.
Implicit, prin toate activitățile propuse, vom
urmări dezvoltarea atenției, concentrării, răbdării și a atenției în ascultare.
Atelierul este dedicat coppilor cu tulburare de limbaj
sau cu întârziere în dezvoltarea motricității.
Atelierul are o durata de 1h si se va derula în
fiecare duminică la ora 11.
Atelierul va fi susținut de Laura Militaru –
psihopedagog și logoped. 

II. În data de 20 octombrie 2013, copiii de
9-11 ani sunt invita
ți să participe la un atelier de pielărit,
susținut de invitatul de onoare Vasilache Romeo, creator de obiecte din piele.

În cadrul acestui
atelier copiii vor vedea cum se perforează pielea, cum se coase, cum se face
șnurul de cusut, tiparul, vor învăța câte ceva despre ce piele se folosește la
marochinărie și multe altele, având ocazia să experimenteze o parte dintre
aceste etape și să plece acasă cu un obiect realizat de ei inșiși.

III. Pe data de 27 octombrie 2013 vă invităm la o seară când vom pregăti
dulciuri înspăimântătoare pentru Halloween: degete de vrăjitoare,
biscuiți ornați etc. Vom realiza marionete cu care copiii vor face teatrul de
umbre și alte decorațiuni cu această temă.

Atelierul este
susținut de Vasilache Ana și voluntarii Tottoro și are o durată de 1 1/2h.


 

 

Snoezelen, ca metodă orientată terapeutic
Până în acest moment, nu se
obișnuiește ca terapia Snoezelen să fie recomandată de medici, deși ar putea fi
considerată o terapie neuropsihologică, aceasta din cauza că cercetările
privind rezultatele acestei terapii sunt încă insuficiente.Terapeuții
ocupaționali integrează terapia Snoezelen în practica lor și o consideră o
intervenție de integrare senzorială.
Terapia necesită o abordare
structurată (practica vizată), replicabilitate (să poată fi folosită și pentru
alții) și diversitate (în locații diferite și în medii diferite) (conform
Rohmann/Hartmann 1988, 82).
Momentul de dinainte de a
începe terapia Snoezelen poate fi înregistrat prin diverse proceduri de
diagnosticare (percepție, concentrare, abilități sociale) și prin observare dar
și prin proceduri tehnice de măsurare (puls, tensiune arterială, rapiditatea respirației,
ochi). Înregistrările video sunt însă opțiunile preferate pentru evaluarea 
problemelor observabile privind concentrarea și atenția și îi permit subiectului
să se auto-observe. Observarea mai atentă și răspunsurile la
întrebări privind potențiale probleme psihologice, emoționale și de
comportament, obiceiuri sau comportamente sociale, completează imaginea.
În final toate înregistrările,
observațiile și chestionarele completate vor fi evaluate. Rezultatele vor influența
conținutul sesiunilor Snoezelen următoare. 

Un specialist (profesor cu
calificare în Snoezelen) folosește Snoezelen pentru a îmbunătății, compensa sau
îndepărta incapacități de ordin primar și secundar în arii diferite
diagnosticate. Este necesar un diagnostic inițial clar al stării actuale, modul
de compensare propus și rezultatele așteptate. Snoezelen poate fi asociat cu
rezultate excelente în mod deosebit în arii precum percepția, relaxarea,
imaginația și creativitatea, relațiile sociale, comunicarea și memoria.

Snoezelen ca și măsură educativă

Spre deosebire de Snoezelen ca
și măsură orientată terapeutic, Snoezelen ca măsură educativă asigură suport
pentru procesele educaționale.

În general ținta interveției
Snoezelen este de a activa și susține dezvoltarea și învățarea, facilitarea
explorarii mediului, stabilirea unei relații de bază și dezvoltarea abilităților
de comunicare non-verbală, integrarea în structurile sociale, dezvoltarea abilităților
de viață, și relaxarea.

Desigur acestea sunt și
scopurile procesului terapeutic și a măsurilor orientate terapeutic.
Dacă scopul intervenției este
unul educațional nu este necesară în mod deosebit dovada eficienței. În general
se poate observa că adolescenților, copiilor, adulților le face mare plăcere să
stea în camera Snoezelen și se pot relaxa ușor. Acețtia experimentează
stimulare vizuală, auditivă, tactilă, kinestezică și proprioceptivă, precum și
gustativă și olfactivă. Dintr-o perspectivă educațională Snoezelen este
caracterizat prin încurajarea activităților liber alese, după cum a fost și
intenția domnilor Hulsegge și Verheul la început (Hulsegge/Verheul 1997,
10-12).

Chiar dacă un profesor îl “direcționează” pe copil sau
adult către experiența Snoezelen aceasta nu este în contradicție cu scopul
inițial de alegere liberă. Fiecare profesor trebuie să se gândească la cursul
sesiunii dinainte. Mulți copii și adolescenți găsesc dificil să stea în cameră
fără însoțitor și să stea concentrați pentru o periodă mai lungă de timp.
Pentru domeniul educațional ideea ințială că “nimic nu este obligatoriu – totul este permis” este ]n perspectivă.

Brehmer
descrie efectele Snoezelen astfel:
·        
crește abilitatea
de relaxare
·        
scade comportamentul
agresiv și auto-agresiv
·        
crește răbdarea
de a desfăsura o anumită activitate
·        
crește implicarea
în activități/ inițiativa
·        
crește
sociabilitatea
·        
urmărește
echilibrul dintre activare și relaxare

(Brehmer
1997, 376-386) 

Snoezelen ca și activitate
recreativă oferă tuturor grupurilor țintă o șansă în plus pentru dezvoltare,
însoțitorul de regulă oferă impulsul, obsrevă și intervine doar dacă apare un
pericol.
Controlul impus în școli este aproape
inexistent. În general Snoezelen servește dezvoltarea și este aplicat ca și
măsură preventivă sau pentru a echilibra prin compensare.
În perioadele când așteptările
sunt mari acasă, la școală, la serviciu și presiunea psihologică-emoțională
este prea mare, apare nevoia de metode de relaxare. O cameră Snoezelen asigură
mediul unde să poată fi găsit echilibrul, și oferă contrabalansarea setrsului
zilnic. Prin crearea imaginilor mentale și prin meditație, precum și prin tehnicile
speciale de respirație, vizita camerei Snoezelen vă va conduce la o stare de
relaxare profundă.
Autor: Krista Mertens

 

Suport sau terapie

Pedagogia și educația specială se
bazează pe măsuri de suport acordate celor care au nevoie de ajutor. Nu este
întotdeauna clar în ce fel se concretizează acest suport. După Stadler „ajutorul cuprinde toate măsurile care influențează o persoană, precum
educația, tratamentul, terapia, exercițiile, învățarea și predarea și într-o
oarecare măsură și formarea, grija” (Stadler, 1998, 24). Suportul este destinat
persoanelor cu sau fără incapacități și se dorește a fi un ajutor „pentru
dezvoltarea generală sau a inteligenței sau măsuri suportive pentru dezvoltarea
potențialului prin creșterea competențelor (Bundschuh 1999, 58 cf. 294).
Măsurile suportive din cadrul educației de regulă duc la îmbunătățirea
circumstanțelor sau a situației, cu intenția de a crește cooperarea.
Termenul de suport este foarte
general și se referă de regulă la dezvoltare și creștere personală (cf. Bundschuh
1999, 288-289ș 330-334).
Spre deosebire de acesta,
termenul de terapie derivat din limba greacă, însemnă a servi, a vindeca,
înseamnă tratament, un serviciu pentru cineva care nu este bine. A servi-care
nu are legătură directă cu boala și vindecarea – pare să se fi pierdut în felul
în care este înțeleasă terapia astăzi după Schumann (167). Terapia poate
cuprinde măsurile de suport. Măsurile de suport pot de asemenea fi
considerate terapie. Cele două domenii ale educației și terapiei se află în
interconexiune și o colaborare strânsă  între
educatori și terapeuți este recomandată. Măsurile de suport sunt parte ale
oricărui proces educațional.
Aflarea unui diagnostic face posibilă căutarea unor
soluții și a unor strategii care pot fi folosite ca măsuri de suport. În
Snoezelen diagnosticul este indispensabil și implică o serie de componente. Dar
toate procedurile au un lucru în comun, iau în considerare starea inițială a
persoanei în cauză, mediul și problemele care pot exista. 

Snoezelen oferă mai multe
abordări depinzând de scop, grupul țintă și calificarea profesională a celui care o oferă. În teorie, se pot distinge patru domenii de aplicație:
Snoezelen ca terapie
Snoezelen ca măsuri terapeutice
Snoezelen ca măsuri
educaționale

Snoezelen ca ofertă liberă

Extras Krista Mertens

 
Asociația Tottoro este membră în Asociația Internațională Snoezelen MSE
În cadrul proiectului “Snoezelen,
o abordare inovatoare”,

Asociația Tottoro a devenit membră a Asociației Internaționale Snoezelen MSE
(worldwide) și a Asociației Internaționale ISNA Sweichz. Prin aceasta va
beneficia de acces la publicații privind terapia Snoezelen, reducere de preț la
participarea la conferințe și va putea dezvolta relații cu specialiști din
domeniu.
Proiectul este implementat de Asociația Tottoro, în
parteneriat cu Asociația PAVEL și Asociația Internațională Snoezelen Elveția.
În cadrul proiectului vor fi achiziționate echipamente si
materiale de stimulare senzorială și de relaxare pentru amenajarea a două
camere fixe Snoezelen și echipamente mobile care vor fi folosite în Școlile
Speciale nr1 și nr.5 din București de care vor beneficia în total 360 de copii.
Sesiunile de terapie vor fi susținute de 12 voluntari cursați prin proiect de
către expertul elvețian David Grupe, lector si terapeut Snoezelen, Președinte
al Asociației Internaționale Snoezelen Elveția.
100
din copiii incluși în proiect vor beneficia de cicluri complete de 15 sesiuni
de terapie Snoezelen şi vor fi monitorizați în cadrul cercetării aplicate cu
privire la beneficiile acestei terapii. Instrumentele de observație și
monitorizare, puse la dispoziție de partenerul nostru elvețian Asociația
Internațională Snoezelen Elveția, sunt aprobate de Universitatea – Humboldt din
Berlin, Germania. Terapeuții for fi supervizați pe toată perioada în care sunt
oferite sesiunile de terapie, de către expertul în terapie Snoezelen și de
către managerul proiectului, Laura Militaru.
Rezultatele vor fi diseminate în cadrul seminarului dar
și în publicații naționale și internaționale, inclusiv la Conferința Snoezelen.
Obiectivele
generale ale terapiei sunt: îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a stării psihice,
conştientizarea și interacțiunea cu mediul, îmbunătățirea abilităţilor de
viață, autonomie şi dezvoltare socială, îmbunătăţirea abilității de concentrare
și a atenției, îmbunătăţirea abilităților de comunicare.

Proiectul “Snoezelen, o abordare inovatoare” est co-finanțat printr-un grant din partea
Elveției prin intermediul Contributiei Elvețiene pentru Uniunea Europeană
extinsă, prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român.
Programul de Cooperare Elvețiano-Român este unul dintre programele de
cooperare între noile țări membre ale Uniunii Europene. Toate aceste programe
reprezintă contribuția Elveției la reducerea disparităților sociale și
economice în Uniunea Europeană extinsă.
Pentru mai multe informații privind contribuția elvețiană în România vizitați: 
http://www.swiss-contribution.ro/  


Domeniul de aplicație Snoezelen

La începuturi – Snoezelen a
fost folosit în centrele pentru persoane cu dizabilități mintale severe. Între
timp domeniul de utilizare a fost extins de la copiii orfani la creșe și școli.
Este de asemenea, mult folosit în clinici, spitale și în psihiatrie infantilă.
Multe clinici și centre de
reabilitare au amenajat camere Snoezelen care reprezintă un mediu unde sunt
realizate diferite tratamente. Totuși, în centrul precupărilor se află instituțiile
care se ocupă cu persoane cu dizbilități mintale. Nu este greșit să considerăm că
un mediu plăcut contribuie la starea generală de bine și că clienții ating o
stare de relaxare. O persoană devine mai receptivă pentru lucruri noi, este capabilă
să se adapteze și să se concentreze mai bine și poate cu ușurință să intre
într-o stare de relaxare. Snoezelen trebuie întotdeauna să aibă un efect pozitiv asupra persoanelor și să aibă efecte care durează și după sesiunea de terapie
Snoezelen.
În multe cazuri de
dizabilități mintale severe persoanele nu sunt capabile să comunice verbal și
din diverse motive și comunicarea non-verbală este afectată. Pentru aceasta,
comunicarea facilitată de stimuli somatici – oferă oportunitatea de a preveni
izolarea acestui grup țintă și de a-i face înțeleși. În cazul în care Snoezelen
este o intervenție terapeutică, în funcție de diagnostic, referințe și de
calificările profesionale, este aplicată fie ca terapie, fie cu scopuri
educative.
Snoezelen generează
starea de bine și are efecte relaxante, induce pacea dar și activează, trezește
interesul, conduce și direcționează stimulii, trezește amintiri, organizează,
ajută la depășirea temerilor și oferă securitate, poate ghida o persoană, ajută
la dezvoltarea și susținerea relațiilor interumane și este foarte plăcut.

De multe ori apare
întrebarea:  ar trebui ca Snoezelen să fie direcționat
sau mediul plăcut în care se găsesc diferite elemente ar trebui doar pus la
dispoziția clienților fără a fi influențat de un asistent, pentru a se putea
relaxa și simți bine.

                                                                                                     

Autor – Krista Mertens

Lansarea proiectului
„Snoezelen, o abordare inovatoare”
Începând cu 15 iulie 2013 Asociația Tottoro, în
parteneriat cu Asociaţia P.A.V.E.L şi Asociația Internațională Snoezelen din
Elveția implementează proiectul Snoezelen, o abordare
inovatoare”, co-finantat printr-un
grant din partea Elvetiei prin intermediul Contributiei Elvetiene pentru
Uniunea Europeana extinsa, prin Programul de Cooperare Elve
țiano-Român.
Programul de Cooperare Elvețiano-Român este unul dintre programele de
cooperare între noile țări membre ale Uniunii Europene. Toate aceste programe
reprezintă contribuția Elveției la reducerea disparităților sociale și
economice în Uniunea Europeană extinsă.
Mai multe informații despre contribuția elvețiană în țara noastră pot fi găsite la acest link:
http://www.swiss-contribution.ro/
Proiectul “Snoezelen,
o abordare inovatoare” are durata de 18 luni și își propune să
crească accesul copiilor cu nevoi speciale la servicii sociale, prin furnizarea
de terapie Snoezelen, cu scopul de a creşte calitatea vieţii acestora şi de a
promova incluziunea lor socială.
Proiectul va instrui 12 voluntari în
furnizarea de terapie Snoezelen pentru două grupuri de beneficiari: 300 de
copii bolnavi de cancer internați sau în tratament ambulatoriu, în cadrul
secției de Oncopediatrie din Institutul Oncologic „Prof.dr. Alex. Trestioreanu”
din București și 60 de copii cu dizabilități intelectuale din două școli
speciale din București.
Instruirea voluntarilor va fi furnizată de
către partenerul nostru elvețian, David Grupe, lector certificat de terapie
Snoezelen, Președintele Asociației Internaționale Snoezelen Elveția. Cursul
oferit este certificat internațional.
Proiectul asigură amenajarea a două spaţii
Snoezelen pentru terapie, cu expertiză din partea partenerului elvețian: două
spaţii fixe (unul în secţia de Oncopediatrie a Institutului Oncologic “Prof.
dr. Alex. Trestioreanu”, pentru beneficiarii 
Asociației P.A.V.E.L. şi unul la sediul Asociației TOTTORO), şi echipamente
mobile pentru utilizarea în două şcoli pentru copii cu nevoi speciale din
București. Investiția în crearea de camere de terapie asigură sustenabilitatea
dincolo de viaţa proiectului şi creşte accesibilitatea şi accesul la terapia
Snoezelen.
100 din copiii incluși în proiect vor
beneficia de cicluri complete de 15 sesiuni de terapie Snoezelen şi vor fi
monitorizați în cadrul cercetării aplicate cu privire la beneficiile acestei
terapii. Instrumentele de observație și monitorizare, puse la dispoziție de
partenerul nostru elvețian Asociația Internațională Snoezelen Elveția, sunt
aprobate de Universitatea – Humboldt din Berlin, Germania și sunt disponibile
în limba engleză, urmând să fie traduse și adaptate în limba română. Terapeuții
for fi supervizați pe toată perioada în care sunt oferite sesiunile de terapie,
de către expertul în terapie snoezelen și de către managerul proiectului, Laura
Militaru.
Obiectivele generale ale terapiei sunt:
îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a stării psihice, conştientizarea și interacțiunea
cu mediul, îmbunătățirea abilităţilor de viață, autonomie şi dezvoltare
socială, îmbunătăţirea abilității de concentrare și a atenției, îmbunătăţirea
abilităților de comunicare.
Cei 100 de beneficiari ai proiectului vor
forma lotul reprezentativ al cercetării realizate în cadrul proiectului,
rezultatele acesteia fiind diseminate în cadrul seminarului la care vor
participa minim 30 de invitați.
Pentru creşterea incluziunii sociale,
beneficiarii vor participa la cinci ateliere pentru îmbunătățirea abilităților
de viaţă, comune cu copii fără diagnostic.
Totalul costurilor eligibile ale proiectului este de 74 435.09 CHF din care 10%
reprezintă contribuția implementatorilor.


Din începuturile Snoezelen
Meloterapeutul Jan Hulsegge și terapeutul
ocupațional Ad Verheul erau responsabili de activitățile recreative destinate
persoanelor cu polihandicap sever din Centrul Hartenberg.
Exista o mare nevoie de activități care
ar putea aduce o contribuție pozitivă la existența acestor persoane. Pentru a
le dezvolta punctul de plecare l-a constituit o serie de întrebări.
Ce puteau dezvolta la aceștia? Trăirile
sociale, de exemplu, pe cât posibil și dezirabile. Ce ar trebui să păstreze? Mobilitatea,
de exemplu, atenția pentru mișcare. Ce trebuie să împiedice? Trebuie să creeze
condiții astfel ca starea lor să se deterioreze cât mai încet.
Astfel au ajuns la concluzia că ar
trebui să ofere oportunitatea pentru contacte sociale pentru dezvoltarea
independenței, cunoașterea mediului și comunicarea, dar și muzică și cântece, jocuri
recreative și teatru, toate aceste activități având și o componentă educativă.
Deja în 1966 cei doi terapeuți explicau
posibilitatea de a promova dezvoltarea, de a îmbunătăți comunicarea și de a
schimba comportamentul cu ajutorul stimulilor selectați oferiți celor cu
întârziere în dezvoltare, hiperactivitate, cu dizabilități mintale și cu
autism. Acest grup țintă trebuie să fie motivat pentru a vedea, auzi, mirosi, simți
și mișca în camere amenajate corespunzător.
La acel moment cei doi terapeuți
considerau că o “Autoservire
senzorială” ar fi primul pas logic
pentru stimularea și conducerea
procesului senzorial.
Mai tîrziu cei doi exeperți olandezi au dezvoltat idea “Activării primare” pentru
că era bine știut că nu doar persoanele supradotate ci și cele cu dizabilități
au nevoie de o ofertă specială. Părinții copiilor au văzut în aceasta o mare oportunitate.
Astfel învățarea pasivă a fost transformată în învățare activă prin ințierea
contactului, prin comunicarea cu copiii cu dizabilități.
Pe de o parte se consideră
că persoanele cu dizabilități mintale severe nu se folosesc de simțurile
primare și de mișcare pentru a explora mediul și că nu sunt capabili să îl
exploreze adecvat și să îl folosească în viața de zi cu zi. Pentru aceasta se considera
că este necesar ca în cazul acestor deficiențe să li se asigure persoanelor suficient timp
și spațiu și posibilitatea de a alege sau indica pentru ei înșiși stimuli care
le fac plăcere, la ce doresc să se concentreze sau ce vor să facă. Incurajarea
acestora ar trebui să vină atît din partea personalului dar în primul rând din
partea a ceea ce se găsește în cameră: materialele de stimulare
senzorială și atmosfera ar trebui să fie atrăgătoare și stimulative pentru a
invita persoanele cu dizabilități la a încerca să ajungă la materiale sau să
se întindă pe o canapea, de exemplu.
În același timp atmosfera din cameră ar
trebui să aducă liniștea și relaxarea.
Prezența constantă a persoanelor cu
diverse comportamente ciudate și uneori disturbatoare (țipat, autostmilare
etc), restricția în mișcare, expectanțele înalte ale societății precum și
faptul că în viața de zi cu zi sunt obligați să facă lucruri pe care nu le
înțeleg sau cu forța, ori sunt făcute în locul lor, cauzează multă tensiune și stress la persoanele cu dizabilități.
Spre deosebire de ceea ce se întâmplă acasă sau într-un
centru, unde persoanele cu dizabilități sunt restricționate sau obligate să realizeze anumite activități (să se spele, să manânce, să nu alerge,
să nu se autostimuleze, etc), în camera Snoezelen și în timpul terapiei aceștia
ar trebui să fie lăsați să fie ei înșiși și să facă tot ceea ce le face
plăcere.